Ganduri la sfarsitul lumii (asa cum o stim)
Oare atunci cand se consuma si ultimele dezvaluiri, atunci cand se recunosc si ultimele crime ale unei epoci, cum este epoca noastra, atunci cand umanitatea se scutura si de ultimele minciuni ce contin “adevarurile universale”, nu avem oare de-a face cu iminenta unei schimbari?
Nu stiu daca ne aflam la sfarsitul istoriei, cert e ca ne aflam la sfarsitul unei ere. Religia consumerismul la absurd isi consuma ultimii adepti si ultimele resurse. Semne sunt destule. Valorile se vor reseta in conditiile unui recul social ce va lovi indiferent de limba, obiceiuri si bugete. Cand acest recul isi va fi incheiat pasul inapoi, vom avea de-a face cu o noua provocare. Poate cea mai importanta din istorie. Omenirea va trebui sa descopere o noua directie, si pentru prima data impreuna si, daca va fi o directie, de data asta va fi de comun acord si spun asta pentru a-i nominaliza pe acei care cred ca neparticiparea inseamna altceva decat un cec in alb oferit celorlalti. Tehnologia este incerta, poate conecta, dar (inca) nu poate oferi coeziunea sociala necesara. Deci e timpul sa descoperim pietele publice. Televiziunea poate crea eroi peste noapte pentru 90 de milioane de oameni, dar eroii sunt limitati in spatiu si timp si in practica, aproape imposibil de duplicat.
Dar ma intai, la ce trebuie sa renunte oamenii? La postulatul considerat (inca) firesc care spune ca 1 om poate castiga 20.000.000 de rupii in 24 de ore, in timp ce langa el, 20.000.000 de oameni nu pot castiga nici macar 1 rupie pe zi. La ideea care spune ca 1 om (dintr-o anumita categorie de oameni) are 1 singura sansa in viata si 20.000.000 de sanse sa o dea in bara.
Si ce trebuie sa descopere oamenii? Pai in nici un caz trecutul. Trecutul capata valoare in clipa in care este supus unei interogatii continue, si asta numai pentru a stabili ce merita repetat si ce nu. Desigur, sunt si se vor gasi foarte multi pasionati de comunism, nazism, nationalism si multe alte ism-uri care vor fi cosmetizate si E-urizate in speranta ca vor fi (pentru a cata oara?!) consumate.
Deci cum poti face lumea un loc intr-adevar mai bun si cum poti creste sansele oamenilor din jur la o viata mai buna? Deocamdata am cateva idei despre ceea pot sa fac eu. Dar inainte de a le arunca pe masa, va invit si pe voi sa va ganditi si sa-mi lasati ideile voastre la comentarii. Hai sa ne gandim mai mult la solutii si mai putin la scuze de genul “eu ce pot sa fac?”
Hai ca se poate!
.jpg)
polalaa.wordpress.com 
1.sa ne cunoastem drepturile si indatoririle civice
2.sa avem bun simt si sa facem curatenie in jurul blocului inauntrul lui
3.sa nu mai dam mita la doctor, la parcare, la profesori, la primarie
4.sa reciclam, sa reciclam, sa reciclam
5.sa mancm atat cat ne trebuie
6.sa nu mai incercam sa cumparam zambete cu bani
7.sa reincercam sa avem din nou incredere in oameni
8.sa nu ne mai bazam pe pile, cumetrii, mama si tata
9.sa ne alegem meserii care sa ne placa si sa nu ne fie rusine de ele ( e ok sa fi lacatus, cizmar, contabil sau stilist – toti suntem necesari)
10. sa respectam mediul inconjurator, sa ne respectam parintii, vecinii, colegii de munca
si mai gasiti si aici “sfaturi practice”http://www.50waystohelp.com/
si tot ce v-am zis aici sunt lucruri pe care EU le fac si daca le veti face si voi, multi altii o sa le faca
depinde doar de noi IMPREUNA sa facem sa fie cool bunul simt, decenta, increderea si cuvantul
Poate ca ar trebui sa ne gindim mai des ca nu sintem un nume, o piesa in puzzle-ul social, un idivid care are o meserie, cara manca, bea, face sex, doarme, munceste si isi face credite in banca pentru case si “vacante de vis”, ci …altceva. Schimbarea incepe cind ne punem pentru prima data intrebarea: cine sunt eu, cu adevarat?
poate ar face bine sa ne dam seama ca sunt lucruri mai importante decat problemele noastre personale, sa incepem sa ne punem intrebari, sa punem si altora intrebari, sa gandim pt noi insine, sa ne expunem ideile si sa ne respectam principiile, dar sa ne gandim si la altii…
ideal ar fi sa dispara notiunea de lacomie, de interes personal (sigur…), de lene, de complacut in situatie…
sa nu ne extindem nevoile…
sa constientizam, pana la urma, chiar sa vedem.