Hai ca se poate: azi la ora 12, in fata Primariei pentru Cismigiu si nu numai!

Posted in exercitii de libertate, in societate by tudor on February 27, 2009

poate suna anevoios si banal, dar soarta Bucurestiului chiar e in mainile noastre.

asa ca, bucurestean sau nu, lasa-ti munca la corporatie, ia-ti 2 ore libere (pentru dentist, daca chiar iti trebuie o scuza) si vino sa aflam de ce insista unii sa ridice (alte) trei blocuri turn in centru orasului si in coasta parcului Cismigiu. cine sunt ei si ce ne ofera in schimb, in afara de poluare si supraaglomerare.

nu esti curios sa afli unde o sa traiesti maine?

Tagged with: , ,

Parcul Cismigiul are nevoie de ajutorul tau!

Posted in in societate by tudor on February 24, 2009

salvati_cismigiul_miting

DESPRE CE ESTE VORBA:

Planul Cismigiu-Brezoianu este numele scurt al Planului Urbanistic Zonal – PUZ – str Ion Brezoianu nr. 23-25 de langa Parcul Cismigiu.

Prin acest proiect, la Tipografia Universul infiintata in 1882 se vor construi trei blocuri noi. Ele vor avea o inaltime de 260% fata de limita legala, iar unul din blocuri va fi fix langa Parcul Cismigiu, cu iesire pe strada Rigas.

Cum avizele sunt luate pe proiecte diferite, nu se stie clar ce se va construi; conform ultimelor informatii dinspre autoritati, se doreste construirea a trei corpuri de cladire (dinspre str Brezoianu spre Parcul Cismigiu):

– corp A: P+8 etaje

– corp B: P + 10 etaje

– corp C: P + 12 etaje (ultimul gard in gard cu Parcul Cismigiu)

DE CE VREI SA PARTICIPI LA PROTEST:

1. pentru simplu fapt ca din start exista o serie de documente ilegale, (VEZI MAI JOS) ceea ce dovedeste ca premisele de la care a plecat acest proiect nu sunt corecte

2. pentru ca birourile de afaceri NU au ce cauta intr-un centru istoric – daca chiar sunt necesare, atunci nu trebuie sa depaseasca o anumita inaltime si trebuie sa se incadreze intr-un profil estetic al zonei

3. pentru ca procesul de constructie de lunga durata va afecta clar Cismigiul si viata comunitatii de acolo

4. pentru ca trei cladiri vor polua si vor aglomera inca si mai mult centrul Bucurestiului

5. pentru ca BENEFICIARII nu ofera “nimic” la schimb Parcului decat traditionalul mesaj “ne cerem scuze pentru disconfortul creat”

6. pentru ca este orasul tau (chiar daca ai venit din provincie) care are nevoie de ajutor

7. pentru ca daca-ti protejezi orasul, iti protejezi viata!

DOCUMENTE (AVIZE)  ILEGALE:

Avizul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului
Bucureşti – DCCPCNMB este dat pe alt proiect decât cel prezentat prin PUZ,
ceea ce încalcă legea.

Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului – CTUAT a dat avizul
7/1/20/27.02.2008 pe alt proiect decât cel prezentat prin PUZ, ceea ce încalcă
legea.

Adresa Direcţiei Transporturi, Drumuri, Sistematizarea Circulaţiei a PMB este
dată pe alt alt proiect decât cel prezentat prin PUZ, după cum se poate vedea pe
numărul etajelor corpurilor B, C şi D.

Regulamentul Planului Urbanistic Zonal nu conţine condiţionarea din avizul
123.257/DGBT/15.01.2009 al MDLPL prin care “se interzic suprafeţe vitrate de
mari dimensiuni (perete cortină), imitaţiile de materiale sau utilizarea improprie a
a materialelor (placaje ceramice sau suprafeţe metalice strălucitoare), utilizarea
culorilor stridente”.

CINE NE SPRIJINA:

Ministerul Culturii a cerut suspendarea Planului din cauza avizelor ilegale

Societatea Civila reprezentata de diferite Asociatii si de Cetateni

pentru mai multe detalii, intrati pe Asociatia Bucuresti
Tagged with: , , ,

Ganduri la sfarsitul lumii (asa cum o stim)

Posted in constiinta & tehnica, in societate by tudor on February 16, 2009

Oare atunci cand se consuma si ultimele dezvaluiri, atunci cand se recunosc si ultimele crime ale unei epoci, cum este epoca noastra, atunci cand umanitatea se scutura si de ultimele minciuni ce contin “adevarurile universale”, nu avem oare de-a face cu iminenta unei schimbari?

Nu stiu daca ne aflam la sfarsitul istoriei, cert e ca ne aflam la sfarsitul unei ere. Religia consumerismul la absurd isi consuma ultimii adepti si ultimele resurse. Semne sunt destule. Valorile se vor reseta in conditiile unui recul social ce va lovi indiferent de limba, obiceiuri si bugete. Cand acest recul isi va fi incheiat pasul inapoi, vom avea de-a face cu o noua provocare.  Poate cea mai importanta din istorie. Omenirea va trebui sa descopere o noua directie, si pentru prima data impreuna si, daca va fi o directie, de data asta va fi de comun acord si spun asta pentru a-i nominaliza pe acei care cred ca  neparticiparea inseamna altceva decat un cec in alb oferit celorlalti. Tehnologia este incerta, poate conecta, dar (inca) nu poate oferi coeziunea sociala necesara. Deci e timpul sa descoperim pietele publice. Televiziunea poate crea eroi peste noapte pentru 90 de milioane de oameni, dar eroii sunt limitati in spatiu si timp si in practica, aproape imposibil de duplicat.

Dar ma intai, la ce trebuie sa renunte oamenii? La postulatul considerat (inca) firesc care spune ca 1 om poate castiga 20.000.000 de rupii in 24 de ore, in timp ce langa el, 20.000.000 de oameni nu pot castiga nici macar 1 rupie pe zi. La ideea care spune ca 1 om (dintr-o anumita categorie de oameni)  are 1 singura sansa in viata si 20.000.000 de sanse sa o dea in bara.

Si ce trebuie sa descopere oamenii? Pai in nici un caz trecutul. Trecutul capata valoare in clipa in care este supus unei interogatii continue, si asta numai pentru a stabili ce merita repetat si ce nu.  Desigur, sunt si  se vor gasi foarte multi pasionati de comunism, nazism, nationalism si multe alte ism-uri care vor fi cosmetizate si E-urizate in speranta ca vor fi (pentru a cata oara?!) consumate.

Deci cum poti face lumea un loc intr-adevar mai bun si cum poti creste sansele oamenilor din jur la o viata mai buna? Deocamdata am cateva idei despre ceea pot sa fac eu. Dar inainte de a le arunca pe masa,  va invit si pe voi  sa va ganditi si sa-mi lasati ideile voastre la comentarii. Hai sa ne gandim mai mult la solutii si mai putin la scuze de genul “eu ce pot sa fac?”

Hai ca se poate!

Tagged with:

Semne bune!

Posted in constiinta & tehnica, in societate by tudor on February 5, 2009

din ce in ce mai putine automobile pe strazi. dupa ora 19, orasul incepe ca niciodata in ultimii 10 ani, sa respire. cu fiecare zi, marile bulevarde si artere se curata. ce n-au reusit cinci ani de manifeste,  manifestari si ciclofarse, va reusi criza. vom intalni din ce in ce mai multe biciclete. e posibil sa revedem pegasi antici scartaind batraneste deasupra asfaltului. e posibil sa scoatem de la naftalina putinul bun simt ramas si creativitatea practica care ne caracteriza inainte de ’90. e posibil sa descoperim o scarita de valori.

(dragi biciclisti, stiti de ce prefera pietonii sa mearga pe pista de biciclete? pentru ca asfaltul turnat  acolo se poarta ceva mai  fin cu talpile lor. pentru ca simt nevoia de ordine intr-u haos de pietre, gropi si masini azvarlite pe trotuar.)

din ce in ce mai putine produse pe rafturi. din ce in ce mai putini oameni la casele de marcat, din ce in ce mai multa rabdare. ba chiar si zambete.  din ce in ce mai putine pungi de plastic. carrefour-ul a reusit sa faca ce n-au reusit cinci ani de umbre verzi, ambasadori de hartie, pungasi, etc.  sa redea punga de multipla folosinta romanului.

te-ai urcat vreodata intr-un autobuz gol? normal. urmatoarea intrebare vine natural:  si acum unde ma asez?  care-i cel mai bun loc? la care fereastra? de unde bate soarele (daca bate)? singur pe scaun? sau singur pe lume? dar parca nu-mi incap genunchii. sa ma asez pe scaune pereche? daca nu-mi convine persoana care se va aseza langa mine? hmm…nu mai bine stau in picioare? oare cum o fi mai bine?

altfel stau lucrurile cand in autobuz e un singur loc liber.

prea multe alegeri.  prea multe optiuni de customizare exterioara. prea putine eforturi de customizare interioara. pana acum.

semne bune criza are. voi ati observat vreunul? sau sunt eu nebun?

Tagged with: , ,

Cine matura prin Bucuresti

Posted in in societate, istorie si istorii by tudor on February 3, 2009

Marti seara, 20 ianuarie. 2009. Ora 23.00. Cobor treptele unui  bloc interbelic, construit  in preajma librariei Noi. In scara, la parter a functionat vreme de cel putin zece – cincispe ani un exchange. O tin minte pentru ca de-a lungul timpului a fost singura casa de schimb cu program non-stop din Bucuresti.  N-am cine stie ce amintiri de acolo. Doar gesturile normale  ce insotesc o tranzactie si imaginea un om ce astepta prabusit pe bancuta din scara. Probabil paznicul de noapte. Si totusi, intr-una din zilele trecute, ghereta a fost daramata si inlocuita cu un cofraj ieftin si stangaci de beton ce aduce a sicriu alb supradimensionat. Nimic spectaculos. Resturi.

Ies in strada. Traversez perdele succesive de ceata prin care scapa frigul. O iau la pas spre Teatrul National.  Tremur, ascuns in parpalacul subtire. Ca sa uit, imi abat atentia la bulevard.  Zeci de automobile se intind pe asfalt dintr-o parte in alta. Ca o pasta colorata. Merg asa cativa zeci de pasi.  Pe trotuare, nici tipenie de om. Nimeni. Nici macar oameni fara adapost. Nici macar un caine.

Si totusi viata, iata, goneste pe langa mine. Repede, repede. Dupa teatru, spre Rosseti, dau peste o femeie. Maturatoare. Ii dau buna seara. O intreb daca simte frigul. Ii zambesc.

O cheama Elena si-mi spune ca nu-i e frig. Sunt nopti mult mai friguroase decat asta. Cu – 10 in fata. Pe unde matura? Pai eu si colegul meu facem tot bulevardul Coposu. De exemplu. De pe o parte pe alta. Si, e greu? Nu, eu m-am obisnuit. Sunt de cinci ani in Bucuresti. De cinci ani fac asta. Adica matur. Pai si inainte? Inainte am fost timp de 20 de ani operator chimist. N-am fost intotdeauna maturatoare. Si? Pai si prin 95′ ne-au dat afara. Unde era fabrica, in Bucuresti? Nu, eu sunt din provincie. Nu vrea sa spuna de unde. Nici eu nu insist. Stiti cum e sa te dea afara dupa 20 de ani de munca? Habar n-am, asa ca prefer sa o intreb ce facea mai exact. Pai, culori. Vopseluri. Faceam amestecuri. Dar dvs. sunteti de la Libertatea? Ma ia rasu’ putin pe dinainte, si ii spun ca nu, ca fac fotografii pentru mine. Aaa.

Parca s-a mai relaxat. Si unde locuiti? Pai am apartament langa Bucuresti. In Pantelimon. Acum e randul meu sa fac Aaa. Dar pe muteste, asa. Observa. Repeta. Se vede ca e mandra de asta. Ii zambesc. O incurajez. Ma bucur pentru ea. Si adauga. Sunt unii saracii care fac naveta in fiecare seara. Pai care-i orarul? Pai incepem de la ora zece seara si terminam la sase jumate. Si iarna ajung tepeni la munca. Asteapta cate o jumate de ora in statie la microbuz.

Si dvs. ce salariu avetit? Pai, cu bonuri de masa ajungem undeva la 10 milioane. Si de Sarbatori, avem prime. Si, e bine? E bine, si pentru asta ii multumesc domnului Prigoana ca are grija de noi si ne da o paine. Altfel, din ce-as fi trait?

Iar nu stiu ce sa-i raspund. Uneori ar fi minunat daca la genul asta de intrebari retorice s-ar gasi mai multe raspunsuri utile.  Se uita peste umarul meu.  Deja colegul ei a luat avans vreo suta de metri. inteleg. Ii spun saru’mana si ii urez spor la treaba.

Tu ce ai face daca…

Posted in in societate by tudor on February 3, 2009

…ai mai avea la dispozitie numai trei ani de viata?

luati la palme in modul asta, respondentii se grabesc sa raspunda :  “mi as lua traista in spinare si as pleca sa colind lumea, sa vad, sa traiesc, etc”

de ce crezi ca aproape toti oamenii sa grabesc sa raspunda in felul asta?

este un cliseu? un reflex indepartat al constiintei noastre nomade? o sansa pentru redescoperirea de sine?

sunt curios ce ar raspunde la intrebarea asta un suedez din Stockholm si, la cealalta extrema, un african dintr-un sat din Ruanda. voi ce ati raspunde de aici din Ro?

erata:

multumesc de raspunsuri, dar intrebarea la care caut raspuns nu este “ce ai face TU daca…” ci ” de ce crezi ca toti oamenii se grabesc sa raspunda la fel…”

Tagged with: ,

Vocea poporului roman! ALO, SE AUDE?

Posted in constiinta & tehnica, in societate, politikaa by tudor on January 20, 2009

noua, romanilor, ne place sa ne auzim vorbind. la birou, prin carciumi, dar cel mai adesea la telefon. atat de mult ne place sa ne auzim vorbind, incat am fost de acord, chiar si dupa ce am auzit, deci cum spuneam, am fost de acord chiar si dupa ce am discutat cu prietenii la carciuma sau pe mess, deci cum spuneam, am fost de acord chiar si dupa ce am citit cu lux de amanunte Legea 298/2008, deci cum spuneam in sfarsit, am fost de acord ca superbele noastre voci si maruntele noastre discutii despre viata, colegi, prieteni, excursii, carti, teve, betii, jocuri, plictiseala, politica, politicieni, cacat, deci tot aia, samd, deci am fost de acord ca toate astea vor ramane stocate in format digital pentru nepoti, extraterestri, lectii de dictie si nu in ultimul rand pentru Secu local’ si marea adunatura, numita din motive necunoscute si uniunea europeana.
si daca tot vorbim sa ne aflam in treaba, si fara nici un rost, si fara sa ne inregistreze nimeni (deocamdata) ma intreb si va intreb si pe voi daca ati avea chef sa ne strangem intr-una din zilele de w/e prin fatza guvernului, sa spunem sambata, 24 ianuarie, la ora 13:00 si SA STAM DE VORBA in mod civilizat si pasnic cu macacii care s-au instalat cam prea confortabil in palat. si va mai propun sa aducem si niste telefoane uzate de pe acasa sa facem o gramada mare cu ele, ca simbol al protestului nostru, ca semn de intelegere ca DA, domnilor parlamentari, ne-am prins ca ne ascultati, si va multumim, dar nu la genu asta de ascultare ne refeream.
deci, caci ne apropiem de concluzie,  daca aveti 10 -12 minute pentru libertatea voastra, haideti sa ne strangem sambata pe la ora 13:00, pe Calea Victoriei, la guvern sa lasam o vorba buna si un telefon mobil uzat  macacilor care HEI, E PE BUNE,  chiar ne vor asculta. doar au votat legea, nu?
intre timp, o sa incerc sa ma mai fac auzit si pe la alte urechi, si daca se poate va rog sa faceti acelasi lucru. stiu,  ar fi minunat.
ne mai auzim vineri pentru detalii.

p.s. ar putea fi primul protest spontan dupa multi ani de “crestere economica.” cum ne-ar sta domnilor, domnisoarelor si doamnelor? cum ne-ar sta sa facem ceva si pe cont propriu? ha?

Tagged with: , , ,

ghid de conversatie

Posted in in societate, poola-cultura! by tudor on November 19, 2008

Auzi, esti ok?
Nu, nu sunt ok!

Pauza

Auzi, dar esti bine?

Da, sunt ok!

Ok!

Tagged with:

Starea vremii si dureri de cap

Posted in constiinta & tehnica, in societate by tudor on November 18, 2008

Ivan din cartea  “O zi din viata lui Ivan Denisovici”, povesteste cum supraveghetorii lagarului siberian masluiau termometrele. diferenta de trei-patru grade era in defavoarea condamnatilor, obligati sa munceasca la temperaturi ce depaseau limita permisa pentru activitati in aer liber. o limita care se situa in jurul a – 40 de grade Celsius.

Dubai, anii 2000 si ceva. o echipa de reporteri francezi iau temperatura pe santierele populate de indieni, pakistanezi, nepalezi si chinezi. sunt 56 de grade Celsius. conform legislatiei locale, la peste 54 de grade Celsius muncitorii  trebuie retrasi de pe santiere. supraveghetorul raspunde ca temperatura se masoara la umbra, unde, nici o supriza, temperatura este de 54 de grade. nu mai conteaza ca muncitorii lucreaza in soare.

Bucuresti, 17 nov, 2008. fragment din cotidianul Cotidianul: Potrivit lui Neculai Boaca, miner de 20 de ani la Livezeni, in vecinatatea Petrilei, accidentele nu ar fi intamplatoare cata vreme sunt probleme in mai toate minele cu concentratiile crescute de gaz metan, care sunt tinute secret de catre conducere: “In decursul anului, sefii au venit de mai multe ori cu furtunul cu aer spre captor, ca sa nu mai arate o concentratie normala, asa ca pe hartie apare ca e concentratia normala, dar noi ieseam din mina cu dureri de cap.”

In seara asta dansam in familie!

Posted in de la altii, in societate, la marea arta by tudor on November 14, 2008

30 noiembrie. Votati Porcul! un candidat sprijinit de Po-la-laa!