Lantul ironiilor

Posted in constiinta & tehnica, istorie si istorii by tudor on March 16, 2009

segregated-water-fountains1

in timpul guvernului Antonescu, o mare parte din tigani au fost deportati in Baragan, unde urmau sa traiasca in ceea ce se vor dovedi un fel de lagare siberiene, varianta +45 la umbra. care umbra?

in timpul guvernelor comuniste, tiganii au fost recuperati de pe te miri unde si trimisi in capitala unde au fost instalati in foste case burgheze si conace boieresti. astazi, poti descoperi o parte din Baragan in centrul Bucurestiului. sa nu se supere nimeni.

in 1492 regina Isabela de Aragon a Spaniei, culegea roadele finantarii unei expeditiii sinucigase. descoperirea Americii.

dar, in acelasi an, pe 31 octombrie, aceeasi regina semna aparitia Inchizitiei; 200,000 de oameni liberi de catolicism au fost prinsi descoperiti si azvarliti in ocean.cand ultimul picior de “strain” a parasit uscatul, Biserica si-a intors fata spre propria-i curte.

daca ar fi stiut Regina ce avea sa se nasca pe tarmurile descoperite de Columb…

unii i-ar spune democratie si ar pune fericiti lacat ironiilor, dar se uita prea des cum indienii bastinasi au fost pe rand masa de manevra si carne de tun in razboiul de secesiune, vanati in ceea ce s-a numit apoi USA, pentru a fi in cele din urma aruncati in rezervatii de genu’ Baragan, unde nu crestea picior de buffalo.

au urmat negrii, eliberati dar nu prea, pana mai ieri.

revin.

Poolaroid #4 [alte vremuri, alte sporturi]

Posted in la marea arta, poolaroid! by tudor on March 4, 2009

dsc_0193

undeva prin spatele blocurilor din Bucurestii Noi, piata de langa Parcul Bazilescu. si acum o intrebare – concurs:

stie cineva ce-i ala un mulinolog?

multumesc pentru click, o zi frumoasa!

Adopta un asteroid si da-l mai departe!

Posted in constiinta & tehnica by tudor on March 3, 2009

zi de zi, Terra este hartuita de asteroizi. singuri pe lume si in Univers, vagabonzii spatiului isi cauta un camin, un loc numai al lor. ce poti face tu? adopta un asteroid si da-l mai departe celor care merita un asemenea dar.  citeste povestea emotionanta a asteroidului 2009DD45, cel care ieri a ratat de putin intalnirea cu Pamantul. ar fi putut fi darul tau pentru ceilalti. dar nici maine nu e prea tarziu.

“Luni, la orele 14.44, Terra a scapat “la mustata” de impactul cu un asteroid, a carui putere de distrugere ar fi fost egala cu cea a 2.000 de bombe atomice.

Este vorba despre un mini-asteroid, cu diametrul de doar 40 metri, dar care zilele trecute i-a tinut cu rasuflarea taiata pe specialistii retelelor de monitorizare, ocupati pana peste cap sa calculeze orbite si sa evalueze potentialele pericole reprezentate de acesti asteroizi. In cele din urma s-a ajuns la certitudinea ca 2009 DD45 – cum a fost denumit asteroidul – a trecut razant pe langa Terra, luni, 2 martie, la ora europeana 14,44, la o distanta de doar 72.000 km.

Ca dimensiuni, acest asteroid este comparabil cu cel care s-a prabusit in data de 30 iunie 1908 in regiunea Tunguska din Siberia, provocand o explozie echivalenta a o mie de bombe atomice precum cea de la Hiroshima si distrugand peste 2.000 km patrati de padure.” – Descopera

si acum …

…Dacă un asteroid ar lovi maine Pământul, tu unde ţi-ai dorit să cadă ?

gandeste-te bine.  CHIAR E POSIBIL. cu putin noroc si multa credinta, dorinta ta se poate implini ACUM. nu costa nimic si ai sanse mai mari decat la 6 din 49. GARANTAT!

p.s.  te poti gandi la: oameni, orase, tari, continente, stadioane, studioul OTV, sedii de partid, reteaua McDonalds, Bamboo, linia de ansamblare Audi Q7 alb, orice iti trece prin cap si ti se pare o destinatie buna pentru vizita unui mini sau maxi asteroid.

Nu rata o super- oferta! Trimite ACUM un asteroid celor care merita!

Tagged with: ,

Cine protesteaza in Ro?! (Parcul Cismigiu)

pai, nimeni.

si totusi,

vineri, 27 feb, 2009, in fata Primariei Bucuresti am participat in calitate de cetatean pasnic la un miting de protest organizat impotriva Planului  Cismigiu-Brezoianu. a fost primul miting de protest la care am participat in Romania sau aiurea. iar primul protest, vorba poetului, nu se uita niciodata. asadar…

dsc_0078

vineri, 27 feb, ora 11.45.

cobor din troleu la statia Cismigiu, insotit de prietena mea. din statie se pot observa gardurile ce delimiteaza zona de protest. ne indreptam spre locul actiunii. cativa tineri, membrii Asociatiei Bucuresti sprijiniti de alte doua asociatii, Noii Golani si Militia Spirituala isi fac de lucru in “cusca”. la prima vedere, sunt mai multi jandarmi decat protestatari. intram  in “cusca” si infruntam un prim sentiment de ridicol. sunt mai multi oameni in statia de autobuz. mai mult, trecatorii ocazionali par ca nu stiu pe unde sa ocoleasca gardurile.  prima certitudine si o banuiala: incurcam circulatia pietonilor si ne pierdem timpul.

dsc_0106

12:00

intre timp am schimbat o vorba si cu organizatorii. Alexandru de la Asociatia Bucuresti e un tip normal, fara aere de extremist, dar cu multe argumente pe care le ofera, rand pe rand, jurnalistilor. de gard, spre bulevard si spre Primarie se agata niste banere. intre timp apare si Anca, si ea la primul protest in Romania. (mai tarziu, ne va povesti ce exemplar si constiincios a fost un miting organizat de studenti intr-un orasel universitar din Germania, cu ceva ani in urma.) deocamdata, ne intretinem cu 4-5 pensionari din zona, adusi de afisele lipite pe scarile din jurul Cismigiului.  dintre ei se remarca doamna Georgescu, cea al carei discurs dojenitor si mobilizator totodata ne face sa ne simtim prost in numele tuturor celor care ar trebui sa fie acolo si nu sunt. pana una alta, suntem filmati de un jandarm de nici 22 de ani. intram in arhiva Politiei, Anca ne spune ca “afara” procedura e o banalitate. presa apare in numar tot mai mare, televiziuni, ziare, etc. impreuna, presa si jandarmii sunt de doua ori mai multi decat protestatarii.

dsc_0095

12:20 – 12:40

printre noi, nici o surpriza, apare salvator Mircea Toma insotit de un jurnalist de la Spiegel. nu stiu daca sa ma simt flatat sau nu de companie, tind mai degraba sa nu, dar asta e o alta poveste din alta zona geografica, iar eu sunt aici pentru Cismigiu. pana la urma, obiectivul conteaza. adevarata lovitura de teatru are loc abia cand apare Theodor Paleologu, ministrul Culturii. presa zumzaie fericita, are subiect, in timp ce jandarmii par cei mai dezamagiti de scenariu. declaratiile ministrului ocupa 15-20 de minute din cele doua ore dedicate mitingului. ministrul cere retragerea PUZ-ul privind Planul Cismigiu – Brezoianu,  invocand mai multe motive, printre care si absenta unui aviz eliberat de Ministerul Culturii.

dsc_0120

12:45 – 13:10

mitingul se incheie destul de abrupt, cu un discurs tinut de Alexandru la portavoce. stransi in jur, nici macar 30 de protestatari. portavocea gafaie, si odata la trei minute este inghitita de vuietul masinilor ce pleaca de la semafor. dupa alte cinci minute de chin, protestul se termina. protestatarii isi strang banerele, politistii isi retrag gardurile, nu e nici macar ora 13.00. aflam ca peste drum, la Primarie, dom’ Oprescu va tine o conferinta de presa si ulterior va prezida sedinta de consiliu ce urma printre altele sa stabileasca soarta Planului Brezoianu. traversam, fiecare pe unde-l lasa spiritul civic, si in poarta Primariei ne miros gardienii – domnilor, ca unde mergeti? fraierii de noi recunoastem, dar nu suntem lasati sa intram pe motiv ca asa zisa declaratie de presa “e a primarului, si nu a cetatenilor.” unii dintre noi nu respecta consemnul, si reusim in numar de trei sa ne strecuram pana in biroul primarului zis si “actiune si suspans.” trebuie spus ca dintre cei trei intrusi, doi suntem simpli cetateni, iar al treilea este membru al asociatiei militia spirituala. dupa un scurt si halucinant episod cu doi ziaristi “ce dracu cautati voi aici ma?!”,  mi-a fost dat sa-l vad in carne si oase pe doctor, la nici 4 metri de aparatul meu foto. i-am ascultat diagnosticul in liniste, l-am tras in poze, si am deschis gura abia la sfarsit, cand dom’ primar a raspuns unui ziarist, afirmand ca “oricine e liber sa intre in primarie.” moment in care l-am contrazis politicos oferindu-ma pe mine drept argument. evident, am fost ignorat,  primarul mi-a intors spatele,  asistentele lui m-au urecheat,  si cam asta a fost tot. am iesit si m-am indreptat in pasul protestatarului spre sala de consiliu unde m-am intalnit cu ceilalti “agitatori” ce reusisera cu chiu cu vai sa intre in cladire  “in masura locurilor disponibile.”

oprescu

13:10 – 13:45

in sala de consiliu a primariei Bucuresti se incheie si prima mea experienta de protestatar. aici lucrurile au fost simple si probabil unii dintre voi le-ati aflat din presa. primul punct pe ordinea de zi a fost Planul Brezoianu.  cei de la Asociatia Bucuresti au cerut sa ia cuvantul si au fost respinsi (pe baza de vot, 11 pentru, 15 contra), moment in care  protestele cvasi-inexistente din strada s-au materializat in sala sub camerele jurnalistilor. lucrurile au degenerat usor, membrii asociatiei solicitand organizarea unui  referendum local, cerere insotita de banere ce au zgariat retina sensibila a audientei. termeni ca “teroristi imobiliari” si “mafioti” l-au starnit intr-atat pe domnul consilier Stan, (un model de stil cocalaresc, cu lantul de aur atarnand greu peste tricou), incat a solicitat evacuarea “anarhistilor”, pe motiv de  tulburare a sedintei publice . n-a prea fost nevoie, caci am stat exact atat cat trebuia, plecand inainte ca gorilele la costum sa ne ia la palme, desi ar fi fost amuzant sa se intample asta sub “ochii” presei. tot domnu’ Stan, curios sa-si cunoasca dusmanii, ne-a insotit afara din sala, si la o tigara, ne-a explicat cum se straduie el sa salveze Bucurestiul, luptandu-se cu “rechinii imobiliari care exista si pe care eu ii cunosc.” cat despre aprobarea Planului Brezoianu, aceasta a fost amanata pentru luna viitoare.

in loc de concluzii

1. la un moment dat, in cursul unei discutii pro si contra, cineva mi-a zis ceva de genu’:  “ma bucur ca exista o coruptie care sa-i opreasca pe cei ca tine.” eu zic ca tipu’ e un idiot, dar cred ca fraza merita reformulata si dezvoltata in felul urmator: “nu coruptia este principala problema, ci lipsa de reactie a bucurestenilor. absenta lor este cea care ii opreste pe cei ca mine.”

2. protestul a fost un fiasco, chiar daca a fost in cele din urma salvat de prezenta ministrului.  nu-i nimic, schimbam lumea pe messenger si pe facebook. mai nasol e cand iesim din casa. nu?

3. un lucru e clar. Palatul Universul are nevoie de renovare, pe dinauntru arata ca plamanul mancat de cancer de pe pachetele de tigari.  pretul insa pare cam exagerat.  domeniu e privat, intr-adevar, dar inca odata asta nu inseamna ca poti sa faci ORICE pe terenul tau. iar arhitectii care au dat avize cot la cot cu primaria stiu foarte clar asta, desi se fac ca nu stiu. n-am nimic impotriva unui hotel de 16 metri si 5 etaje pe Brezoianu. n-am nimic impotriva unui bloc de locuinte decent, de inaltimea celui de pe strada Rigas. poate nu zic nu nici impotriva unui restrans centru comercial. dar de aici deja intram in negocieri. si daca va mai exista vreun protest, pe asta trebuie sa se concentreze.

pe CE construim, UNDE si in CE conditii. adica pe un fel de dezbatere. la care, spre suprinderea Primariei si a beneficiarilor, cetatenii chiar au drept de participare. deci hai, ca se poate!

Tagged with: , , ,