Presedintele lumii

Posted in in societate, politikaa by tudor on October 31, 2008

stipulez de la bun inceput. nu am urmarit foarte atent disputa electorala dintre Barack Obama si John McCain. nu ca nu m-ar interesa deriva mondiala in care plutim, ci pentru ca subiectul se afla putin mai incolo de interesele mele. si eu, ca tot omul de rand, am ales sa asist la deznodamant, analizand mai putin un modus operandi care nu intra in preocuparile mele zilnice.

totusi, n-am putut sa nu ma impiedic de charisma pe care o respira/inspira Barack “Osama”, porecla pe care i-am dat-o gandindu-ma la celalalt, la randu-i un personaj foarte popular in lumea araba intr-o anumita conjunctura/perioada. o comparatie fortata de imprejurarile in care traim si de refuzul personal de a mai crede in salvatori ai planetei, indiferent de culoarea lor, de tara de origine sau de partidul pe care il reprezinta. pe romaneste spus, nu pot sa nu ma impiedic de gandul ca Obama umbla precum lupul alb deghizat in oaia neagra.

dincolo de niste consideratii poate naive, ramane un aparat de propaganda democratica uns formidabil. cel putin asa se vede de aici. interactiunea mea cu candidatul democrat s-a concretizat in articole din presa scrisa si in spoturi de promovare electorala. ultimele, primite evident pe messenger si postate pe YT. incredibil de bine realizate, si cu evident, milioane, daca nu chiar zeci de milioane de vizitatori. conteaza? conteaza. sa nu uitam ca nu mai e deloc la indemna sa strangi 3 milioane de oameni in piata mare. cei 100,000 de oameni stransi de Obama la un miting electoral chiar inseamna un record.

un record de popularitate mondiala, ramas pana azi dimineata fara dovezi, cand iata ce descopar la sfarsitul unui articol din Cotidianul:

Sondajele efectuate de institutul Gallup în afara Statelor Unite arată că populaţia globului doreşte, în proporţie covârşitoare, victoria democratului Barack Obama. Dacă ar fi să aleagă olandezii, Obama ar ieşi câştigător cu 74% din voturi, iar englezii l-ar vota în proporţie de 60%. Jumătate dintre coreeni şi dintre saudiţi speră ca McCain să piardă cursa pentru Casa Albă, iar 67% dintre japonezi şi canadieni îl preferă pe Obama.”

ta-daa!

chiar daca nu va fi ales presedinte al Americii, Barack Obama ar putea deveni presedintele lumii. dincolo de ironie, socot ca ar fi foarte util daca principiile din fotbal s-ar aplica si in politica. nu de alta, dar umbla multi impostori prin palatele noastre.

si acum o intrebare la care sa meditezi pe weekend. tu pe cine ai transfera in clasa politica romaneasca?

Tagged with: , ,

Sunt tigan european

Posted in poola-cultura! by tudor on October 30, 2008

“La jumătatea anilor 1990, cântăreţul era încă puternic influenţat de muzica lăutărească. În Occident este lansat în anul 1996 discul Nicolae Gutsa cu subtitlul The Greatest Living Gypsy Voice, conţinând piese cântate în limbile română şi romani. O recenzie a discului apreciază că „vocea lui completează lacuna dintre folclorul ţigănesc de la sat şi sonorităţile urbane, mai apropiate de jazz. (…) Unele dintre piese chiar par a fi desprinse din repertoriul lui Django Reinhardt (chitarist care a inventat jazz-ul ţigănesc în Europa occidentală a anilor 1930 – n.n.). Piese recente precum „Sunt ţigan european” sugerează o tendinţă de întoarcere la stilul de început al cântăreţului, mai apropiat de jazz-ul ţigănesc.”

ce bine suna Gutsa pe wikipedia. n-ai zice. mai lipsea sa-l gasesc si in Britannica.

Poolaroid #1 (Vintage Helloween)

Posted in de la altii, istorie si istorii, poolaroid! by tudor on October 30, 2008
D

ne dati ori nu ne dati? 😀

vrei sa vezi mai mult? click pe foto.

Tagged with: ,

SPAM vs. spam

Posted in constiinta & tehnica, istorie si istorii by tudor on October 28, 2008

“Join the SPAM Fan Club mailing list to get all the latest info on the SPAM Family of Products delivered directly to your e-mail.”

exista si o adresa oficiala SPAM. ba mai mult, exista si un SPAM MUSEUM, pe care TREBUIE sa-l vizitati. pentru pasionati avem si un SPAM FESTIVAL. de fapt, ce este SPAM? (must-see!)

sa-i spunem pe numele adevarat: Shoulder of Pork And haM,  SPAM este o conserva de carne de porc fabricata in Austin, Minnesota si se vinde inca din 1937. a castigat al doilea razboi mondial si odata cu el, privilegiul de a hrani o intreaga planeta in diferite combinatii. de asemenea, si-a castigat si o reputatie proasta, gen, mistery meat, in formule precum: 1.Something Posing as Meat, 2.Stuff, Pork And haM si 3.Spare Parts Animal Meat.

cu alte cuvinte, ceva ce nu ti ai dori sa bagi in gura, si, extrapoland, nici in casuta postala. ironia e ca le poti face pe amandoua in acelasi timp. trecerea de la SPAM la spam au facut-o cei de la Monty Phyton, iar validarea lexicala New Oxford Dictionary cu o noua definitie: “irrelevant or inappropriate messages sent on the Internet.” ca si acest post.

Tagged with:

“Nationala” de fotbal a unui stat inexistent

Posted in aceasta viata sportiva, politikaa by tudor on October 27, 2008

duminica, Ahmed Kashkash, jucator cu domiciliu stabil in fasia Gaza, a deschis scorul pentru echipa de fotbal a Palestinei in amicalul sustinut contra Regatului Hashemit al Iordaniei, in ceea ce istoricii & cronicari sportivi vor numi “primul meci de fotbal sustinut de echipa Palestinei pe teren propriu.”

nu stiu cati dintre noi aveau habar de asta, dar pana duminica, 26 octombrie, “nationala” de fotbal a Palestinei recunoscuta oficial de catre FIFA acum un deceniu, juca meciurile de “acasa” in…deplasare. motivele? un stadion in ruine si o stare generala de razboi, intretaiata de mici pauze de respiratie si de negocieri. intre timp, prima problema a fost rezolvata. ieri, in West Bank, localnicii au luat cu asalt portile primului stadion din istoria fasiei, participand ca suporteri la ceva ce le-a oferit in schimb “a sense of pride and a taste of freedom.”

nu e de mirare ca Sep Blatter a fost primit ca un rege. FIFA a finantat renovarea  stadionului si e cam singurul organism international care recunoaste Palestina ca “nationala,” asta in timp ce nimeni nu se inghesuie sa recunoasca Palestina ca stat. si daca asta vi se pare absurd, luati aminte la urmatoarea situatie. oficial, Israelul si-a retras armata si colonistii din fasie, trecand rapid de la razboiul de ocupatie la cel de asediu. cu alte cuvinte, chiar plecam, dar va promitem ca orice intra sau iese din fasie, indiferent ca-i persoana sau cutie de medicamente, va avea nevoie de stampila noastra cu sase colturi.

o stampila pe care capitanul nationalei de fotbal a Palestinei nu a primit-o duminica pe pasaport. si asta din motive, sa le zicem, necunoscute. acum puneti-va in pielea antrenorului. ai niste jucatori care au domiciliu stabil, ca sa nu zicem fortat, in fasia Gaza. ai alti jucatori care locuiesc in afara fasiei. oriunde ai juca, “acasa” sau in “deplasare”, ai o problema la reunirea lotului.

si nu pot sa nu ma intreb: care sunt criteriile autoritatilor israeliene atunci cand hotaresc cine joaca si cine nu in “nationala” de fotbal a unui stat inexistent?

Tagged with: , , ,

Cum se protesteaza in Ro

Posted in constiinta & tehnica, in societate by tudor on October 24, 2008

la categoria [taste the mess, taste the rest]

MASS – in ultima vreme pretul barilului de petrol s-a redus la jumatate, astfel ca de la 140 dolari a scazut la 70 (http://www.oil-price.net/index.php?lang=en%29 si totusi, benzina si motorina a scazut cu doar 1000 de lei. E bataie de joc pt ca guvernul tine taxele si accizele la fel de mari, iar statiile Peco nu vor sa renunte la preturile practicate, avand un profit urias.

S-A DECIS CA IN ZILELE DE 27,28 29 OCTOMBRIE TOTI SOFERII CARE VAD ACEASTA MIZERIE SA FACA FRONT COMUN SI NIMENI,PENTRU NIMIC IN LUME, SA NU ALIMENTEZE MASINA SI SA NU CUMPERE NIMIC DIN STATIILE DE CARBURANTI. SPERAM CA PRIN ACEST MOD DE PROTEST SA-I PROVOCAM SI SA VEDEM O REACTIE POZITIVA A ACESTUI GUVERN CARE CONTINUA SA ISI BATA JOC DE NOI! daca sustii ideea (si chiar daca nu o sustii ), da mai departe!

l-ati primit si voi. l-am mai descoperit pe forumuri, ba mai mult, l-am auzit citit in direct la radio. si nu din paginile vreunui comunicat oficial, ci direct din fereastra de mess. ba s-a mai si laudat cu asta.

mesajul asta este o mizerie. redactarea lui respira o stupiditate crancena si face un crunt deserviciu ideii pe care, chipurile, o sustine. mi se pare grav ca a ajuns sa fie citita cu intonatie la radio. iar daca oamenii din lista mea de messenger isi pot fabrica la repezeala o scuza, pentru oamenii de presa nu gasesc nici una. e o loc comun in jurnalism, se numeste verificarea informatiei.

si exact asta-i problema. cine isi asuma responsabilitatea pentru mesajul asta? facem-dregem, de acord, dar cum, unde, in numele cui? in numele soferilor amatori din Ro? in numele unui partid, ONG, asociatie sau sindicat? de ce nu mai apar si alte informatii-suport? “s-a decis” sa protestam de catre cine? cine esti ma?

ok, problema poate fi reala, dar nu cred ca ne putem identifica cu ea  sub forma asta. sau ba da, putem. facem plinu’ pe 26 si nu mai calcam prin benzinarii pana pe 1 nov. si-am protestat, manca-ti-as. o noua zi in care am salvat societatea. si pe cea virtuala, si pe cea reala. Doamne, nu-i asa ca sunt un cetatean model? baga-v-as in Rai pe toti.

Voi perfecti, noi defecti! [Cicloteque 2]

Posted in Uncategorized by tudor on October 22, 2008

la intrebarea “Dacă clientul îşi rupe mâna pentru că direcţia este strâmbă, cine este vinovat“?, reprezentantii Cicloteque raspund:

bineinteles, clientul. reportajul realizat de Po-la-laa! “Cicloteque, o afacere care scartaie” a ajuns pe mainile ziaristilor de la EVZ. iar din mainile lor a iesit un articol tocmai bun pentru Protectia Consumatorului. il puteti parcurge aici.

presupund ca l-ati citit, o sa indraznesc sa aduc cateva lamuriri.

asadar, cum cei de la Cicloteque nu pot da vina pe bicicleta sau, doamne fereste, pe ei insisi, au preferat sa arunce vina pe client, respectiv pe autorul materialului “Cicloteque, o afacere care scartaie”.

Razvan Zaharia, team manager la Cicloteque declara:

Noi recomandam tuturor persoanelor care vin să închirieze biciclete ca, înainte de a pleca să se plimbe, să facă un tur cu ea prin faţa centrului. Din punctul meu de vedere, domnul nu trebuia să plece cu bicicleta. Trebuia să ceară să-i fie schimbată până îi aducea una bună, chiar dacă asta însemna să schimbe şi zece biciclete.“

recomandati unde, domnule Zaharia? in intimitatea dormitorului dvs? pe patul de spital? sa fie clar: NU EXISTA acest gen de recomandare in nici unul dintre pliantele dvs., si nici NU mi-a fost adresata de catre personalul firmei de inchiriat biciclete. cu atat mai putin de dvs.

acelasi domn continua: “atunci când vine o persoană să returneze bicicleta, aceasta este verificată, şi dacă are ceva probleme este trecută la „defecţiuni“, iar dacă este în regulă se dă mai departe spre a fi reînchiriată.”

sa va spun cum functioneaza in realitate: la momentul returnarii, clientul isi vara capu’ pe usa biroului, isi striga numele, iar angajatii nu fac nimic altceva decat sa ii bifeze numele in baza de date a computerului, sau pe copia de buletin, cazul meu. apoi, liber! la momentul la care am facut predarea bicicletei, n-a existat nici un fel de verificare. si nu am fost deloc un caz aparte.

a, poate credeti ca responsabilul Cicloteque a verificat cumva a doua bicicleta oferita spre inchiriere? as fi vrut eu, dar nu, pur si simplu mi-a pus-o in brate alaturi de cheia tubulara. recunosc, mai asteptau vreo sapte amatori de plimbare si responsabilul era cam singurul…responsabil pe acolo. totusi, asta nu-i o scuza suficient de buna. din cate am citit, cei 120.000 euro primiti de la Unicredit Tiriac drept sponsorizare pentru Cicloteque acopera si costurile de personal + mentenanta, in concluzie domnul Bucurenci nu scoate nimic din buzunar pentru afacerea lui.

cateva nedumeriri personale. nu cumva lucreaza si studenti in echipa domnului Zaharia? iar asta nu cumva inseamna ca firma domnului Bucurenci se bucura de un regim fiscal preferential?

cat costa de fapt sa amenajezi un centru de inchiriat biciclete in Ro? hai sa vedem. in aceleasi pliante scrie ca daca “pierzi” bicicleta, trebuie sa achiti 500 de lei. cum ar veni asigurarea pentru “dauna totala.” deci, parcul Cicloteque numara 100 de biciclete, asa inseamna 50.000 de lei, in euro la cursul zilei = 14.000 euro, egal mai departe11% din bugetul Cicloteque (pe un an, doi?). cat poate sa mai coste inchirierea spatiului, amenajarea lui, accesorile, lansarea din 31 iulie si asa-zisa mentenanta pe termen lung? ganditi-va ca totul se face prin intermediul unui ONG, respectiv MaiMultVerde. iar asta inseamna, ati ghicit, probabil alt regim fiscal preferential.

nu stiu, poate gresesc, dar pana acum mi se pare o afacere teribil de buna pentru Ro, pentru ca numai aici e posibil sa te plangi de calitatea unui produs si sa primesti unul si mai slab. ba mai mult, tot tu sa fii de vina. suna cunoscut, nu?

in final, recunosc. ma fac vinovat de placerea de a ma plimba cu bicicleta prin Bucuresti, si de aceea cred ca in cazul Cicloteque, singurul razboi trebuie purtat cu pinioanele stricate. e mai ieftin si mai elegant decat sa muti cu PR-ul si cu Team Managerul, in tentativa disperata de a nu-ti asuma NICI O RASPUNDERE. nu vreau sa stric afacerile “mai mult verzi” ale domnului Bucurenci, si de aceea nu o sa-mi cer nici bani inapoi si nici nu o sa invoc amenzi prin intermediul ANPC. sper insa ca din profitul obtinut astfel, domnul Bucurenci sa investeasca si in siguranta clientilor sai. si mai sper din toata inima sa nu ma calce vreo bicicleta in zilele urmatoare. indiferent de culoarea sau de starea ei. 🙂

p.s mi s-a spus ca n-ar trebui sa-i atac pe cei care au initiat primul proiect de felul asta. repet, n-am nimic cu proiectul Cicloteque, dimpotriva, mi se pare o initiativa foarte buna. cu atat mai putin nu duc un razboi contra domnului Bucurenci. din nou, n-am motive. problema mea a fost una strict legata  de calitatea serviciilor oferite. astazi insa ma trezesc vinovat. de ce? pentru ca n-am avut cu cine sa testez “10 biciclete”? pentru ca altii nu au curajul sa-si recunoasca propriile greseli?

Vinee politiaaa!

Posted in de la altii, in societate by tudor on October 21, 2008

ne ia toata pistaaaa…

iesita la plimbare sau la vanatoare de obiecte aruncate ilegal pe pista de biciclisti, Pukatuka a surprins aseara in toata splendoarea, automobilul Politiei Romane tras pe pista de biciclete. acum mi-e clar continutul mesajul “siguranta si incredere”. e ceva de genu “ai incredere si parcheaza ca mine, cu siguranta nu vei fi amendat.” deci, neputand sa-i traga la raspundere, biciclista noastra i-a tras in poza. urmarea?

o descoperiti tot la Pukatuka pe blog.

si pentru ca e clar ca politia nu e o solutie, ci doar un exemplu, si pentru ca e clar ca nu putem schimba ceva prin intermediul autoritatilor, de orice gen ar fi ele, va invitam sa nu mai completati formulare de emigrare, ci sa lipiti stickerele

cu alte cuvinte, sa nu mai asteptam de la altii, in timp ce ne fabricam scuze.

Cicloteque, o afacere care scartaie!

Posted in constiinta & tehnica, in societate by tudor on October 19, 2008

duminica, Po-la-laa! a vizitat centrul de inchiriat biciclete Cicloteque, deschis pe 31 iulie in curtea Facultatii de Drept. am intrat in micul birou vesel si fara prejudecati, convins ca in 5 minute voi fi deja la Universitate. gandeam prea departe. dupa 10 minute zambetul imi disparuse cu desavarsire, iar dupa alte 10, ma simteam ca intr-un container cu emigranti de toate felurile. calculatorul cu tot cu manipulant, se impotmolise in niste simple formalitati de inregistrare. intr-un final, mi-au fotocopiat buletinul, am platit, si mi-am facut loc afara. am fost condus in parcul de biciclete. acolo mi s-a dat o bicicleta si dupa ce mi-am reglat saua pe inaltime, mi-am zis pe aici pe pista ti-e drumul. aiurea. pedala din stanga nu prea statea la locul ei, iar frana principala suiera ca un sarpe si cam…atat.

m-am intors imediat. credeti ca s-a schimbat ceva? intr-un anumit fel da, pentru ca am scapat de dracu’ si am dat de ta-su. noua bicicleta scartaia din toate incheieturile, avea directia stramba si o frana imaginara. va jur ca daca era a mea nu ma urcam pe ea. dar vroiam sa ma plimb. sa ma plimb. sa ma plimb. si mi-am asumat riscul.

bai domnilor maimultverde si tiriac, recunosc tupeul vostru. e made in ro, e ordinar. mizeaza pe naivitatea romanilor si pe lipsa lor de reactie. recunosc, aveti texte bune dar servicii nule. pretindeti ca banii stransi din taxe vor servi la imbunatatirea serviciului. vax! au trecut aproape trei luni de la lansare, iar bicicletele arata jalnic, voi nu ati indrazni sa va urcati pe ele, cele doua biciclete incercate de mine “neconstituind o trista exceptie.”

tot in pliantele de informare mai scrie ca nu va asumati nici o responsabilitate pentru actiunile sau evenimentele in care tandemul client& bicicleta inchiriata este implicat. de acord, dar daca clientul isi rupe mana pentru ca directia e stramba? e, ghinion. si daca va da in judecata? mare rahat, angajati o armata de avocati platiti cu 500 de euro pe ora si demonstrati judecatorului ca bicicleta nu e fiinta umana, deci nu poate fi resposabila pentru erori. sau o mizerie de genul asta.

bottom line, sunteti geniali. ne luati bani ( 6 lei/h pentru salariati, 1leu/h pentru studenti, da, stiu, nu asa a facut tiriac miliardu’ de euro), ca sa va purtam reclama prin oras (si uite asa creste notorietatea miliardului) si ambalati toata mizeria intr-o poveste foarte frumoasa in care noi salvam planeta. o salvam, de acord, dar nu asa. si in primul rand ar trebui sa o salvam de voi.

revenind.

urmeaza un foto-reportaj cu faimoasele piste de biciclete din Bucuresti. un fel de curse cu obstacole. cele doua piste alese pentru plimbare au fost bulevardele Regina Elisabeta si Lascar Catargiu. deci uite asa arata ele intr-o dupa amiaza de duminica.

urmeaza bulevardul Lascar Catargiu,directia Piata Victoriei

acestea sunt obstacolele “naturale”. fixe sau temporare. dar mai exista un alt gen de obstacol. oamenii. la intoarcere, pe Regina Elisabeta, m-a uitat Dumnezeu cu mana pe claxon. reactiile lor? incercati si voi. 😉

hai, noroc ca vine iarna si scapam cu totii.

Cat iti ia sa salvezi lumea?

Posted in in societate, istorie si istorii by tudor on October 15, 2008

la rubrica: [taste the mess, taste the rest]

cam un minut, zic eu. poate doua, daca pui la socoteala si reflectiile post-lectura. sa luam povestea Sabirei, o fata din Bangladesh care in 2001 avea 14 ani, un copil de doi ani si un tarif de 30 de centi pentru oricine i-ar fi dorit trupul. o poveste care circula sub forma de link, consumata in doua minute. dar va rog, nu dati click.

de ce? pentru ca inainte am niste intrebari pentru voi. pentru noi.

ce vreti sa spuneti cu linkurile astea? ca daca stim, devenim mai buni? ca daca distribuim, facem o fapta buna? ca salvam ceva? ce? constiinta?

nu. nu facem nimic altceva decat sa transmitem sentimentul de vina mai departe. si speranta meschina ca poate altii chiar vor face ceva. ne pricepem de minune sa salvam constiinta generala.

si cica internetul va schimba lumea. aha. n-o va schimba. ne va oferi insa cadrul perfect pentru exersarea ipocriziei pana la perfectiune. fratilor, hai sa recunoastem. in albul osului nu ne intereseaza nimic altceva decat propria persoana. e aceeasi reactie, indiferent ca-i vorba de ecranul laptopului sau de parbrizul prin care privesti lumea.  recunosc, m-am saturat sa salvez lumea exclusiv online. mai bine nu o mai salvez deloc. nu merita si n-am timp de prostiile astea. suna cinic, nu? eu cred ca suna cum de fapt e.

apropo, tu ce-ai raspunde daca inainte de culcare, o voce te-ar intreba ce fapte bune ai facut in ziua respectiva?