Cine protesteaza in Ro?! (Parcul Cismigiu)

pai, nimeni.

si totusi,

vineri, 27 feb, 2009, in fata Primariei Bucuresti am participat in calitate de cetatean pasnic la un miting de protest organizat impotriva Planului  Cismigiu-Brezoianu. a fost primul miting de protest la care am participat in Romania sau aiurea. iar primul protest, vorba poetului, nu se uita niciodata. asadar…

dsc_0078

vineri, 27 feb, ora 11.45.

cobor din troleu la statia Cismigiu, insotit de prietena mea. din statie se pot observa gardurile ce delimiteaza zona de protest. ne indreptam spre locul actiunii. cativa tineri, membrii Asociatiei Bucuresti sprijiniti de alte doua asociatii, Noii Golani si Militia Spirituala isi fac de lucru in “cusca”. la prima vedere, sunt mai multi jandarmi decat protestatari. intram  in “cusca” si infruntam un prim sentiment de ridicol. sunt mai multi oameni in statia de autobuz. mai mult, trecatorii ocazionali par ca nu stiu pe unde sa ocoleasca gardurile.  prima certitudine si o banuiala: incurcam circulatia pietonilor si ne pierdem timpul.

dsc_0106

12:00

intre timp am schimbat o vorba si cu organizatorii. Alexandru de la Asociatia Bucuresti e un tip normal, fara aere de extremist, dar cu multe argumente pe care le ofera, rand pe rand, jurnalistilor. de gard, spre bulevard si spre Primarie se agata niste banere. intre timp apare si Anca, si ea la primul protest in Romania. (mai tarziu, ne va povesti ce exemplar si constiincios a fost un miting organizat de studenti intr-un orasel universitar din Germania, cu ceva ani in urma.) deocamdata, ne intretinem cu 4-5 pensionari din zona, adusi de afisele lipite pe scarile din jurul Cismigiului.  dintre ei se remarca doamna Georgescu, cea al carei discurs dojenitor si mobilizator totodata ne face sa ne simtim prost in numele tuturor celor care ar trebui sa fie acolo si nu sunt. pana una alta, suntem filmati de un jandarm de nici 22 de ani. intram in arhiva Politiei, Anca ne spune ca “afara” procedura e o banalitate. presa apare in numar tot mai mare, televiziuni, ziare, etc. impreuna, presa si jandarmii sunt de doua ori mai multi decat protestatarii.

dsc_0095

12:20 – 12:40

printre noi, nici o surpriza, apare salvator Mircea Toma insotit de un jurnalist de la Spiegel. nu stiu daca sa ma simt flatat sau nu de companie, tind mai degraba sa nu, dar asta e o alta poveste din alta zona geografica, iar eu sunt aici pentru Cismigiu. pana la urma, obiectivul conteaza. adevarata lovitura de teatru are loc abia cand apare Theodor Paleologu, ministrul Culturii. presa zumzaie fericita, are subiect, in timp ce jandarmii par cei mai dezamagiti de scenariu. declaratiile ministrului ocupa 15-20 de minute din cele doua ore dedicate mitingului. ministrul cere retragerea PUZ-ul privind Planul Cismigiu – Brezoianu,  invocand mai multe motive, printre care si absenta unui aviz eliberat de Ministerul Culturii.

dsc_0120

12:45 – 13:10

mitingul se incheie destul de abrupt, cu un discurs tinut de Alexandru la portavoce. stransi in jur, nici macar 30 de protestatari. portavocea gafaie, si odata la trei minute este inghitita de vuietul masinilor ce pleaca de la semafor. dupa alte cinci minute de chin, protestul se termina. protestatarii isi strang banerele, politistii isi retrag gardurile, nu e nici macar ora 13.00. aflam ca peste drum, la Primarie, dom’ Oprescu va tine o conferinta de presa si ulterior va prezida sedinta de consiliu ce urma printre altele sa stabileasca soarta Planului Brezoianu. traversam, fiecare pe unde-l lasa spiritul civic, si in poarta Primariei ne miros gardienii – domnilor, ca unde mergeti? fraierii de noi recunoastem, dar nu suntem lasati sa intram pe motiv ca asa zisa declaratie de presa “e a primarului, si nu a cetatenilor.” unii dintre noi nu respecta consemnul, si reusim in numar de trei sa ne strecuram pana in biroul primarului zis si “actiune si suspans.” trebuie spus ca dintre cei trei intrusi, doi suntem simpli cetateni, iar al treilea este membru al asociatiei militia spirituala. dupa un scurt si halucinant episod cu doi ziaristi “ce dracu cautati voi aici ma?!”,  mi-a fost dat sa-l vad in carne si oase pe doctor, la nici 4 metri de aparatul meu foto. i-am ascultat diagnosticul in liniste, l-am tras in poze, si am deschis gura abia la sfarsit, cand dom’ primar a raspuns unui ziarist, afirmand ca “oricine e liber sa intre in primarie.” moment in care l-am contrazis politicos oferindu-ma pe mine drept argument. evident, am fost ignorat,  primarul mi-a intors spatele,  asistentele lui m-au urecheat,  si cam asta a fost tot. am iesit si m-am indreptat in pasul protestatarului spre sala de consiliu unde m-am intalnit cu ceilalti “agitatori” ce reusisera cu chiu cu vai sa intre in cladire  “in masura locurilor disponibile.”

oprescu

13:10 – 13:45

in sala de consiliu a primariei Bucuresti se incheie si prima mea experienta de protestatar. aici lucrurile au fost simple si probabil unii dintre voi le-ati aflat din presa. primul punct pe ordinea de zi a fost Planul Brezoianu.  cei de la Asociatia Bucuresti au cerut sa ia cuvantul si au fost respinsi (pe baza de vot, 11 pentru, 15 contra), moment in care  protestele cvasi-inexistente din strada s-au materializat in sala sub camerele jurnalistilor. lucrurile au degenerat usor, membrii asociatiei solicitand organizarea unui  referendum local, cerere insotita de banere ce au zgariat retina sensibila a audientei. termeni ca “teroristi imobiliari” si “mafioti” l-au starnit intr-atat pe domnul consilier Stan, (un model de stil cocalaresc, cu lantul de aur atarnand greu peste tricou), incat a solicitat evacuarea “anarhistilor”, pe motiv de  tulburare a sedintei publice . n-a prea fost nevoie, caci am stat exact atat cat trebuia, plecand inainte ca gorilele la costum sa ne ia la palme, desi ar fi fost amuzant sa se intample asta sub “ochii” presei. tot domnu’ Stan, curios sa-si cunoasca dusmanii, ne-a insotit afara din sala, si la o tigara, ne-a explicat cum se straduie el sa salveze Bucurestiul, luptandu-se cu “rechinii imobiliari care exista si pe care eu ii cunosc.” cat despre aprobarea Planului Brezoianu, aceasta a fost amanata pentru luna viitoare.

in loc de concluzii

1. la un moment dat, in cursul unei discutii pro si contra, cineva mi-a zis ceva de genu’:  “ma bucur ca exista o coruptie care sa-i opreasca pe cei ca tine.” eu zic ca tipu’ e un idiot, dar cred ca fraza merita reformulata si dezvoltata in felul urmator: “nu coruptia este principala problema, ci lipsa de reactie a bucurestenilor. absenta lor este cea care ii opreste pe cei ca mine.”

2. protestul a fost un fiasco, chiar daca a fost in cele din urma salvat de prezenta ministrului.  nu-i nimic, schimbam lumea pe messenger si pe facebook. mai nasol e cand iesim din casa. nu?

3. un lucru e clar. Palatul Universul are nevoie de renovare, pe dinauntru arata ca plamanul mancat de cancer de pe pachetele de tigari.  pretul insa pare cam exagerat.  domeniu e privat, intr-adevar, dar inca odata asta nu inseamna ca poti sa faci ORICE pe terenul tau. iar arhitectii care au dat avize cot la cot cu primaria stiu foarte clar asta, desi se fac ca nu stiu. n-am nimic impotriva unui hotel de 16 metri si 5 etaje pe Brezoianu. n-am nimic impotriva unui bloc de locuinte decent, de inaltimea celui de pe strada Rigas. poate nu zic nu nici impotriva unui restrans centru comercial. dar de aici deja intram in negocieri. si daca va mai exista vreun protest, pe asta trebuie sa se concentreze.

pe CE construim, UNDE si in CE conditii. adica pe un fel de dezbatere. la care, spre suprinderea Primariei si a beneficiarilor, cetatenii chiar au drept de participare. deci hai, ca se poate!

Advertisements
Tagged with: , , ,

Parcul Cismigiul are nevoie de ajutorul tau!

Posted in in societate by tudor on February 24, 2009

salvati_cismigiul_miting

DESPRE CE ESTE VORBA:

Planul Cismigiu-Brezoianu este numele scurt al Planului Urbanistic Zonal – PUZ – str Ion Brezoianu nr. 23-25 de langa Parcul Cismigiu.

Prin acest proiect, la Tipografia Universul infiintata in 1882 se vor construi trei blocuri noi. Ele vor avea o inaltime de 260% fata de limita legala, iar unul din blocuri va fi fix langa Parcul Cismigiu, cu iesire pe strada Rigas.

Cum avizele sunt luate pe proiecte diferite, nu se stie clar ce se va construi; conform ultimelor informatii dinspre autoritati, se doreste construirea a trei corpuri de cladire (dinspre str Brezoianu spre Parcul Cismigiu):

– corp A: P+8 etaje

– corp B: P + 10 etaje

– corp C: P + 12 etaje (ultimul gard in gard cu Parcul Cismigiu)

DE CE VREI SA PARTICIPI LA PROTEST:

1. pentru simplu fapt ca din start exista o serie de documente ilegale, (VEZI MAI JOS) ceea ce dovedeste ca premisele de la care a plecat acest proiect nu sunt corecte

2. pentru ca birourile de afaceri NU au ce cauta intr-un centru istoric – daca chiar sunt necesare, atunci nu trebuie sa depaseasca o anumita inaltime si trebuie sa se incadreze intr-un profil estetic al zonei

3. pentru ca procesul de constructie de lunga durata va afecta clar Cismigiul si viata comunitatii de acolo

4. pentru ca trei cladiri vor polua si vor aglomera inca si mai mult centrul Bucurestiului

5. pentru ca BENEFICIARII nu ofera “nimic” la schimb Parcului decat traditionalul mesaj “ne cerem scuze pentru disconfortul creat”

6. pentru ca este orasul tau (chiar daca ai venit din provincie) care are nevoie de ajutor

7. pentru ca daca-ti protejezi orasul, iti protejezi viata!

DOCUMENTE (AVIZE)  ILEGALE:

Avizul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului
Bucureşti – DCCPCNMB este dat pe alt proiect decât cel prezentat prin PUZ,
ceea ce încalcă legea.

Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului – CTUAT a dat avizul
7/1/20/27.02.2008 pe alt proiect decât cel prezentat prin PUZ, ceea ce încalcă
legea.

Adresa Direcţiei Transporturi, Drumuri, Sistematizarea Circulaţiei a PMB este
dată pe alt alt proiect decât cel prezentat prin PUZ, după cum se poate vedea pe
numărul etajelor corpurilor B, C şi D.

Regulamentul Planului Urbanistic Zonal nu conţine condiţionarea din avizul
123.257/DGBT/15.01.2009 al MDLPL prin care “se interzic suprafeţe vitrate de
mari dimensiuni (perete cortină), imitaţiile de materiale sau utilizarea improprie a
a materialelor (placaje ceramice sau suprafeţe metalice strălucitoare), utilizarea
culorilor stridente”.

CINE NE SPRIJINA:

Ministerul Culturii a cerut suspendarea Planului din cauza avizelor ilegale

Societatea Civila reprezentata de diferite Asociatii si de Cetateni

pentru mai multe detalii, intrati pe Asociatia Bucuresti
Tagged with: , , ,

Stiri din Romania

Posted in constiinta & tehnica by tudor on February 23, 2009

o fotografie din 2007, publicata in Jurnalul ne informeaza ca 67. 783 de gospodarii din Romania sunt inca neelectrificate. acum o saptamana transpir de zor in sauna uscata citind ca Romania este pe primul loc la risipa de energie din Europa. singura? nu. uite-o si pe Bulgaria.

descopar niste fotografii in care Iliescu joaca petanque si popice cu sotii Ceausescu. cu siguranta primul i-a batut pe ultimii doi.

citesc si nu pricep:  “Cumpăr bord Peugeot 305, motor 304. Vând bord de 304.” candidat pentru anuntul anului.

caut pe internet corespondentul vizual al expresiei “splendoare in iarba.” gasesc foarte multe articole si imagini legate de tenis. filmul vine abia pe pagina a treia sau a patra.

celor cu memorie vizuala buna, le recomand o incursiune nocturna in pasajul de la Universitate,  preferabil dupa ora 00.  nu va asteptati ca dupa stalpii de grosimea unui coloane “dorice” sa reapara vechile cete de aurolaci si homlesi si sa faca “bau”.  totusi, daca vreti sa aflati unde au disparut aurolacii, stati de vorba cu paznicii de acolo. au mult timp liber si le face placere sa schimbe o vorba. doua. depinde cat adevar incape in urechile voastre.

ma intreb de ce dracu’ sediul Transelectrica de langa biserica Armeneasca trebuie sa fie luminat ca un brad de Craciun la mijloc de februarie. pe diagonala, in statia lui 69, un sediu de birouri isi petrece noaptea pe intuneric. deci se poate.

va mai amintiti numeroasele blocuri de locuinte incepute pe vremea comuistilor si lasate apoi in paragina? pregatiti-va sa vedeti cladiri de birouri construite pe jumatate si abandonate. dar nu din pricina vreunei hotariri de guvern. haha, nu. ci deocamdata din lipsa de fonduri.

vineri, 28 februarie, ora 13, se discuta in Consiliul General Planul Cismigiu-Brezoianu. cel cu blocuri de 42 metri in zona protejata de 16 metri.  cel cu avize ilegale si calcule matematice gresite.  cel ridicat fara acordul comunitatii. cel care nu constituie o trista exceptie. un plan pe care Ministerul Culturii a cerut Primariei sa il suspende. incredibil, nu?

din cate inteleg, vineri, ora 12, in fata Primariei, se lasa cu un miting de protest. revin cu detalii.

Tagged with: , , ,

Ganduri la sfarsitul lumii (asa cum o stim)

Posted in constiinta & tehnica, in societate by tudor on February 16, 2009

Oare atunci cand se consuma si ultimele dezvaluiri, atunci cand se recunosc si ultimele crime ale unei epoci, cum este epoca noastra, atunci cand umanitatea se scutura si de ultimele minciuni ce contin “adevarurile universale”, nu avem oare de-a face cu iminenta unei schimbari?

Nu stiu daca ne aflam la sfarsitul istoriei, cert e ca ne aflam la sfarsitul unei ere. Religia consumerismul la absurd isi consuma ultimii adepti si ultimele resurse. Semne sunt destule. Valorile se vor reseta in conditiile unui recul social ce va lovi indiferent de limba, obiceiuri si bugete. Cand acest recul isi va fi incheiat pasul inapoi, vom avea de-a face cu o noua provocare.  Poate cea mai importanta din istorie. Omenirea va trebui sa descopere o noua directie, si pentru prima data impreuna si, daca va fi o directie, de data asta va fi de comun acord si spun asta pentru a-i nominaliza pe acei care cred ca  neparticiparea inseamna altceva decat un cec in alb oferit celorlalti. Tehnologia este incerta, poate conecta, dar (inca) nu poate oferi coeziunea sociala necesara. Deci e timpul sa descoperim pietele publice. Televiziunea poate crea eroi peste noapte pentru 90 de milioane de oameni, dar eroii sunt limitati in spatiu si timp si in practica, aproape imposibil de duplicat.

Dar ma intai, la ce trebuie sa renunte oamenii? La postulatul considerat (inca) firesc care spune ca 1 om poate castiga 20.000.000 de rupii in 24 de ore, in timp ce langa el, 20.000.000 de oameni nu pot castiga nici macar 1 rupie pe zi. La ideea care spune ca 1 om (dintr-o anumita categorie de oameni)  are 1 singura sansa in viata si 20.000.000 de sanse sa o dea in bara.

Si ce trebuie sa descopere oamenii? Pai in nici un caz trecutul. Trecutul capata valoare in clipa in care este supus unei interogatii continue, si asta numai pentru a stabili ce merita repetat si ce nu.  Desigur, sunt si  se vor gasi foarte multi pasionati de comunism, nazism, nationalism si multe alte ism-uri care vor fi cosmetizate si E-urizate in speranta ca vor fi (pentru a cata oara?!) consumate.

Deci cum poti face lumea un loc intr-adevar mai bun si cum poti creste sansele oamenilor din jur la o viata mai buna? Deocamdata am cateva idei despre ceea pot sa fac eu. Dar inainte de a le arunca pe masa,  va invit si pe voi  sa va ganditi si sa-mi lasati ideile voastre la comentarii. Hai sa ne gandim mai mult la solutii si mai putin la scuze de genul “eu ce pot sa fac?”

Hai ca se poate!

Tagged with:

Semne bune!

Posted in constiinta & tehnica, in societate by tudor on February 5, 2009

din ce in ce mai putine automobile pe strazi. dupa ora 19, orasul incepe ca niciodata in ultimii 10 ani, sa respire. cu fiecare zi, marile bulevarde si artere se curata. ce n-au reusit cinci ani de manifeste,  manifestari si ciclofarse, va reusi criza. vom intalni din ce in ce mai multe biciclete. e posibil sa revedem pegasi antici scartaind batraneste deasupra asfaltului. e posibil sa scoatem de la naftalina putinul bun simt ramas si creativitatea practica care ne caracteriza inainte de ’90. e posibil sa descoperim o scarita de valori.

(dragi biciclisti, stiti de ce prefera pietonii sa mearga pe pista de biciclete? pentru ca asfaltul turnat  acolo se poarta ceva mai  fin cu talpile lor. pentru ca simt nevoia de ordine intr-u haos de pietre, gropi si masini azvarlite pe trotuar.)

din ce in ce mai putine produse pe rafturi. din ce in ce mai putini oameni la casele de marcat, din ce in ce mai multa rabdare. ba chiar si zambete.  din ce in ce mai putine pungi de plastic. carrefour-ul a reusit sa faca ce n-au reusit cinci ani de umbre verzi, ambasadori de hartie, pungasi, etc.  sa redea punga de multipla folosinta romanului.

te-ai urcat vreodata intr-un autobuz gol? normal. urmatoarea intrebare vine natural:  si acum unde ma asez?  care-i cel mai bun loc? la care fereastra? de unde bate soarele (daca bate)? singur pe scaun? sau singur pe lume? dar parca nu-mi incap genunchii. sa ma asez pe scaune pereche? daca nu-mi convine persoana care se va aseza langa mine? hmm…nu mai bine stau in picioare? oare cum o fi mai bine?

altfel stau lucrurile cand in autobuz e un singur loc liber.

prea multe alegeri.  prea multe optiuni de customizare exterioara. prea putine eforturi de customizare interioara. pana acum.

semne bune criza are. voi ati observat vreunul? sau sunt eu nebun?

Tagged with: , ,

Vocea poporului roman! ALO, SE AUDE?

Posted in constiinta & tehnica, in societate, politikaa by tudor on January 20, 2009

noua, romanilor, ne place sa ne auzim vorbind. la birou, prin carciumi, dar cel mai adesea la telefon. atat de mult ne place sa ne auzim vorbind, incat am fost de acord, chiar si dupa ce am auzit, deci cum spuneam, am fost de acord chiar si dupa ce am discutat cu prietenii la carciuma sau pe mess, deci cum spuneam, am fost de acord chiar si dupa ce am citit cu lux de amanunte Legea 298/2008, deci cum spuneam in sfarsit, am fost de acord ca superbele noastre voci si maruntele noastre discutii despre viata, colegi, prieteni, excursii, carti, teve, betii, jocuri, plictiseala, politica, politicieni, cacat, deci tot aia, samd, deci am fost de acord ca toate astea vor ramane stocate in format digital pentru nepoti, extraterestri, lectii de dictie si nu in ultimul rand pentru Secu local’ si marea adunatura, numita din motive necunoscute si uniunea europeana.
si daca tot vorbim sa ne aflam in treaba, si fara nici un rost, si fara sa ne inregistreze nimeni (deocamdata) ma intreb si va intreb si pe voi daca ati avea chef sa ne strangem intr-una din zilele de w/e prin fatza guvernului, sa spunem sambata, 24 ianuarie, la ora 13:00 si SA STAM DE VORBA in mod civilizat si pasnic cu macacii care s-au instalat cam prea confortabil in palat. si va mai propun sa aducem si niste telefoane uzate de pe acasa sa facem o gramada mare cu ele, ca simbol al protestului nostru, ca semn de intelegere ca DA, domnilor parlamentari, ne-am prins ca ne ascultati, si va multumim, dar nu la genu asta de ascultare ne refeream.
deci, caci ne apropiem de concluzie,  daca aveti 10 -12 minute pentru libertatea voastra, haideti sa ne strangem sambata pe la ora 13:00, pe Calea Victoriei, la guvern sa lasam o vorba buna si un telefon mobil uzat  macacilor care HEI, E PE BUNE,  chiar ne vor asculta. doar au votat legea, nu?
intre timp, o sa incerc sa ma mai fac auzit si pe la alte urechi, si daca se poate va rog sa faceti acelasi lucru. stiu,  ar fi minunat.
ne mai auzim vineri pentru detalii.

p.s. ar putea fi primul protest spontan dupa multi ani de “crestere economica.” cum ne-ar sta domnilor, domnisoarelor si doamnelor? cum ne-ar sta sa facem ceva si pe cont propriu? ha?

Tagged with: , , ,

Poolaroid #2 [Pierderi, disparitii]

Posted in in societate, la marea arta by tudor on November 2, 2008

un birmanez. o drama cu ochelari de ocazie. duminica seara. numai pe Sfintii Voievozi. martorii, la contact.

Tagged with: , ,

Cat iti ia sa salvezi lumea?

Posted in in societate, istorie si istorii by tudor on October 15, 2008

la rubrica: [taste the mess, taste the rest]

cam un minut, zic eu. poate doua, daca pui la socoteala si reflectiile post-lectura. sa luam povestea Sabirei, o fata din Bangladesh care in 2001 avea 14 ani, un copil de doi ani si un tarif de 30 de centi pentru oricine i-ar fi dorit trupul. o poveste care circula sub forma de link, consumata in doua minute. dar va rog, nu dati click.

de ce? pentru ca inainte am niste intrebari pentru voi. pentru noi.

ce vreti sa spuneti cu linkurile astea? ca daca stim, devenim mai buni? ca daca distribuim, facem o fapta buna? ca salvam ceva? ce? constiinta?

nu. nu facem nimic altceva decat sa transmitem sentimentul de vina mai departe. si speranta meschina ca poate altii chiar vor face ceva. ne pricepem de minune sa salvam constiinta generala.

si cica internetul va schimba lumea. aha. n-o va schimba. ne va oferi insa cadrul perfect pentru exersarea ipocriziei pana la perfectiune. fratilor, hai sa recunoastem. in albul osului nu ne intereseaza nimic altceva decat propria persoana. e aceeasi reactie, indiferent ca-i vorba de ecranul laptopului sau de parbrizul prin care privesti lumea.  recunosc, m-am saturat sa salvez lumea exclusiv online. mai bine nu o mai salvez deloc. nu merita si n-am timp de prostiile astea. suna cinic, nu? eu cred ca suna cum de fapt e.

apropo, tu ce-ai raspunde daca inainte de culcare, o voce te-ar intreba ce fapte bune ai facut in ziua respectiva?