Voi perfecti, noi defecti! [Cicloteque 2]

la intrebarea “Dacă clientul îşi rupe mâna pentru că direcţia este strâmbă, cine este vinovat“?, reprezentantii Cicloteque raspund:

bineinteles, clientul. reportajul realizat de Po-la-laa! “Cicloteque, o afacere care scartaie” a ajuns pe mainile ziaristilor de la EVZ. iar din mainile lor a iesit un articol tocmai bun pentru Protectia Consumatorului. il puteti parcurge aici.

presupund ca l-ati citit, o sa indraznesc sa aduc cateva lamuriri.

asadar, cum cei de la Cicloteque nu pot da vina pe bicicleta sau, doamne fereste, pe ei insisi, au preferat sa arunce vina pe client, respectiv pe autorul materialului “Cicloteque, o afacere care scartaie”.

Razvan Zaharia, team manager la Cicloteque declara:

“Noi recomandam tuturor persoanelor care vin să închirieze biciclete ca, înainte de a pleca să se plimbe, să facă un tur cu ea prin faţa centrului. Din punctul meu de vedere, domnul nu trebuia să plece cu bicicleta. Trebuia să ceară să-i fie schimbată până îi aducea una bună, chiar dacă asta însemna să schimbe şi zece biciclete.“

recomandati unde, domnule Zaharia? in intimitatea dormitorului dvs? pe patul de spital? sa fie clar: NU EXISTA acest gen de recomandare in nici unul dintre pliantele dvs., si nici NU mi-a fost adresata de catre personalul firmei de inchiriat biciclete. cu atat mai putin de dvs.

acelasi domn continua: “atunci când vine o persoană să returneze bicicleta, aceasta este verificată, şi dacă are ceva probleme este trecută la „defecţiuni“, iar dacă este în regulă se dă mai departe spre a fi reînchiriată.”

sa va spun cum functioneaza in realitate: la momentul returnarii, clientul isi vara capu’ pe usa biroului, isi striga numele, iar angajatii nu fac nimic altceva decat sa ii bifeze numele in baza de date a computerului, sau pe copia de buletin, cazul meu. apoi, liber! la momentul la care am facut predarea bicicletei, n-a existat nici un fel de verificare. si nu am fost deloc un caz aparte.

a, poate credeti ca responsabilul Cicloteque a verificat cumva a doua bicicleta oferita spre inchiriere? as fi vrut eu, dar nu, pur si simplu mi-a pus-o in brate alaturi de cheia tubulara. recunosc, mai asteptau vreo sapte amatori de plimbare si responsabilul era cam singurul…responsabil pe acolo. totusi, asta nu-i o scuza suficient de buna. din cate am citit, cei 120.000 euro primiti de la Unicredit Tiriac drept sponsorizare pentru Cicloteque acopera si costurile de personal + mentenanta, in concluzie domnul Bucurenci nu scoate nimic din buzunar pentru afacerea lui.

cateva nedumeriri personale. nu cumva lucreaza si studenti in echipa domnului Zaharia? iar asta nu cumva inseamna ca firma domnului Bucurenci se bucura de un regim fiscal preferential?

cat costa de fapt sa amenajezi un centru de inchiriat biciclete in Ro? hai sa vedem. in aceleasi pliante scrie ca daca “pierzi” bicicleta, trebuie sa achiti 500 de lei. cum ar veni asigurarea pentru “dauna totala.” deci, parcul Cicloteque numara 100 de biciclete, asa inseamna 50.000 de lei, in euro la cursul zilei = 14.000 euro, egal mai departe11% din bugetul Cicloteque (pe un an, doi?). cat poate sa mai coste inchirierea spatiului, amenajarea lui, accesorile, lansarea din 31 iulie si asa-zisa mentenanta pe termen lung? ganditi-va ca totul se face prin intermediul unui ONG, respectiv MaiMultVerde. iar asta inseamna, ati ghicit, probabil alt regim fiscal preferential.

nu stiu, poate gresesc, dar pana acum mi se pare o afacere teribil de buna pentru Ro, pentru ca numai aici e posibil sa te plangi de calitatea unui produs si sa primesti unul si mai slab. ba mai mult, tot tu sa fii de vina. suna cunoscut, nu?

in final, recunosc. ma fac vinovat de placerea de a ma plimba cu bicicleta prin Bucuresti, si de aceea cred ca in cazul Cicloteque, singurul razboi trebuie purtat cu pinioanele stricate. e mai ieftin si mai elegant decat sa muti cu PR-ul si cu Team Managerul, in tentativa disperata de a nu-ti asuma NICI O RASPUNDERE. nu vreau sa stric afacerile “mai mult verzi” ale domnului Bucurenci, si de aceea nu o sa-mi cer nici bani inapoi si nici nu o sa invoc amenzi prin intermediul ANPC. sper insa ca din profitul obtinut astfel, domnul Bucurenci sa investeasca si in siguranta clientilor sai. si mai sper din toata inima sa nu ma calce vreo bicicleta in zilele urmatoare. indiferent de culoarea sau de starea ei. 🙂

p.s mi s-a spus ca n-ar trebui sa-i atac pe cei care au initiat primul proiect de felul asta. repet, n-am nimic cu proiectul Cicloteque, dimpotriva, mi se pare o initiativa foarte buna. cu atat mai putin nu duc un razboi contra domnului Bucurenci. din nou, n-am motive. problema mea a fost una strict legata  de calitatea serviciilor oferite. astazi insa ma trezesc vinovat. de ce? pentru ca n-am avut cu cine sa testez “10 biciclete”? pentru ca altii nu au curajul sa-si recunoasca propriile greseli?