Lantul ironiilor

Posted in constiinta & tehnica, istorie si istorii by tudor on March 16, 2009

segregated-water-fountains1

in timpul guvernului Antonescu, o mare parte din tigani au fost deportati in Baragan, unde urmau sa traiasca in ceea ce se vor dovedi un fel de lagare siberiene, varianta +45 la umbra. care umbra?

in timpul guvernelor comuniste, tiganii au fost recuperati de pe te miri unde si trimisi in capitala unde au fost instalati in foste case burgheze si conace boieresti. astazi, poti descoperi o parte din Baragan in centrul Bucurestiului. sa nu se supere nimeni.

in 1492 regina Isabela de Aragon a Spaniei, culegea roadele finantarii unei expeditiii sinucigase. descoperirea Americii.

dar, in acelasi an, pe 31 octombrie, aceeasi regina semna aparitia Inchizitiei; 200,000 de oameni liberi de catolicism au fost prinsi descoperiti si azvarliti in ocean.cand ultimul picior de “strain” a parasit uscatul, Biserica si-a intors fata spre propria-i curte.

daca ar fi stiut Regina ce avea sa se nasca pe tarmurile descoperite de Columb…

unii i-ar spune democratie si ar pune fericiti lacat ironiilor, dar se uita prea des cum indienii bastinasi au fost pe rand masa de manevra si carne de tun in razboiul de secesiune, vanati in ceea ce s-a numit apoi USA, pentru a fi in cele din urma aruncati in rezervatii de genu’ Baragan, unde nu crestea picior de buffalo.

au urmat negrii, eliberati dar nu prea, pana mai ieri.

revin.

Advertisements

Cine matura prin Bucuresti

Posted in in societate, istorie si istorii by tudor on February 3, 2009

Marti seara, 20 ianuarie. 2009. Ora 23.00. Cobor treptele unui  bloc interbelic, construit  in preajma librariei Noi. In scara, la parter a functionat vreme de cel putin zece – cincispe ani un exchange. O tin minte pentru ca de-a lungul timpului a fost singura casa de schimb cu program non-stop din Bucuresti.  N-am cine stie ce amintiri de acolo. Doar gesturile normale  ce insotesc o tranzactie si imaginea un om ce astepta prabusit pe bancuta din scara. Probabil paznicul de noapte. Si totusi, intr-una din zilele trecute, ghereta a fost daramata si inlocuita cu un cofraj ieftin si stangaci de beton ce aduce a sicriu alb supradimensionat. Nimic spectaculos. Resturi.

Ies in strada. Traversez perdele succesive de ceata prin care scapa frigul. O iau la pas spre Teatrul National.  Tremur, ascuns in parpalacul subtire. Ca sa uit, imi abat atentia la bulevard.  Zeci de automobile se intind pe asfalt dintr-o parte in alta. Ca o pasta colorata. Merg asa cativa zeci de pasi.  Pe trotuare, nici tipenie de om. Nimeni. Nici macar oameni fara adapost. Nici macar un caine.

Si totusi viata, iata, goneste pe langa mine. Repede, repede. Dupa teatru, spre Rosseti, dau peste o femeie. Maturatoare. Ii dau buna seara. O intreb daca simte frigul. Ii zambesc.

O cheama Elena si-mi spune ca nu-i e frig. Sunt nopti mult mai friguroase decat asta. Cu – 10 in fata. Pe unde matura? Pai eu si colegul meu facem tot bulevardul Coposu. De exemplu. De pe o parte pe alta. Si, e greu? Nu, eu m-am obisnuit. Sunt de cinci ani in Bucuresti. De cinci ani fac asta. Adica matur. Pai si inainte? Inainte am fost timp de 20 de ani operator chimist. N-am fost intotdeauna maturatoare. Si? Pai si prin 95′ ne-au dat afara. Unde era fabrica, in Bucuresti? Nu, eu sunt din provincie. Nu vrea sa spuna de unde. Nici eu nu insist. Stiti cum e sa te dea afara dupa 20 de ani de munca? Habar n-am, asa ca prefer sa o intreb ce facea mai exact. Pai, culori. Vopseluri. Faceam amestecuri. Dar dvs. sunteti de la Libertatea? Ma ia rasu’ putin pe dinainte, si ii spun ca nu, ca fac fotografii pentru mine. Aaa.

Parca s-a mai relaxat. Si unde locuiti? Pai am apartament langa Bucuresti. In Pantelimon. Acum e randul meu sa fac Aaa. Dar pe muteste, asa. Observa. Repeta. Se vede ca e mandra de asta. Ii zambesc. O incurajez. Ma bucur pentru ea. Si adauga. Sunt unii saracii care fac naveta in fiecare seara. Pai care-i orarul? Pai incepem de la ora zece seara si terminam la sase jumate. Si iarna ajung tepeni la munca. Asteapta cate o jumate de ora in statie la microbuz.

Si dvs. ce salariu avetit? Pai, cu bonuri de masa ajungem undeva la 10 milioane. Si de Sarbatori, avem prime. Si, e bine? E bine, si pentru asta ii multumesc domnului Prigoana ca are grija de noi si ne da o paine. Altfel, din ce-as fi trait?

Iar nu stiu ce sa-i raspund. Uneori ar fi minunat daca la genul asta de intrebari retorice s-ar gasi mai multe raspunsuri utile.  Se uita peste umarul meu.  Deja colegul ei a luat avans vreo suta de metri. inteleg. Ii spun saru’mana si ii urez spor la treaba.

Poolaroid #3 [a fost odata…]

Posted in home-made, in societate, istorie si istorii by tudor on November 12, 2008

cravate

Poolaroid #1 (Vintage Helloween)

Posted in de la altii, istorie si istorii, poolaroid! by tudor on October 30, 2008
D

ne dati ori nu ne dati? 😀

vrei sa vezi mai mult? click pe foto.

Tagged with: ,

SPAM vs. spam

Posted in constiinta & tehnica, istorie si istorii by tudor on October 28, 2008

“Join the SPAM Fan Club mailing list to get all the latest info on the SPAM Family of Products delivered directly to your e-mail.”

exista si o adresa oficiala SPAM. ba mai mult, exista si un SPAM MUSEUM, pe care TREBUIE sa-l vizitati. pentru pasionati avem si un SPAM FESTIVAL. de fapt, ce este SPAM? (must-see!)

sa-i spunem pe numele adevarat: Shoulder of Pork And haM,  SPAM este o conserva de carne de porc fabricata in Austin, Minnesota si se vinde inca din 1937. a castigat al doilea razboi mondial si odata cu el, privilegiul de a hrani o intreaga planeta in diferite combinatii. de asemenea, si-a castigat si o reputatie proasta, gen, mistery meat, in formule precum: 1.Something Posing as Meat, 2.Stuff, Pork And haM si 3.Spare Parts Animal Meat.

cu alte cuvinte, ceva ce nu ti ai dori sa bagi in gura, si, extrapoland, nici in casuta postala. ironia e ca le poti face pe amandoua in acelasi timp. trecerea de la SPAM la spam au facut-o cei de la Monty Phyton, iar validarea lexicala New Oxford Dictionary cu o noua definitie: “irrelevant or inappropriate messages sent on the Internet.” ca si acest post.

Tagged with:

Cat iti ia sa salvezi lumea?

Posted in in societate, istorie si istorii by tudor on October 15, 2008

la rubrica: [taste the mess, taste the rest]

cam un minut, zic eu. poate doua, daca pui la socoteala si reflectiile post-lectura. sa luam povestea Sabirei, o fata din Bangladesh care in 2001 avea 14 ani, un copil de doi ani si un tarif de 30 de centi pentru oricine i-ar fi dorit trupul. o poveste care circula sub forma de link, consumata in doua minute. dar va rog, nu dati click.

de ce? pentru ca inainte am niste intrebari pentru voi. pentru noi.

ce vreti sa spuneti cu linkurile astea? ca daca stim, devenim mai buni? ca daca distribuim, facem o fapta buna? ca salvam ceva? ce? constiinta?

nu. nu facem nimic altceva decat sa transmitem sentimentul de vina mai departe. si speranta meschina ca poate altii chiar vor face ceva. ne pricepem de minune sa salvam constiinta generala.

si cica internetul va schimba lumea. aha. n-o va schimba. ne va oferi insa cadrul perfect pentru exersarea ipocriziei pana la perfectiune. fratilor, hai sa recunoastem. in albul osului nu ne intereseaza nimic altceva decat propria persoana. e aceeasi reactie, indiferent ca-i vorba de ecranul laptopului sau de parbrizul prin care privesti lumea.  recunosc, m-am saturat sa salvez lumea exclusiv online. mai bine nu o mai salvez deloc. nu merita si n-am timp de prostiile astea. suna cinic, nu? eu cred ca suna cum de fapt e.

apropo, tu ce-ai raspunde daca inainte de culcare, o voce te-ar intreba ce fapte bune ai facut in ziua respectiva?

linia Vaginot

Posted in home-made, istorie si istorii by tudor on September 7, 2008

22 iunie, 1940.

ziua in care domnisoara Franta si-a lasat buncarele acasa si a iesit zglobie in intampinarea ofiterilor nemti, salutand cu traditionalul Willkommen. cu spatele la ea, cei 22.000 de soldati francezi trageau pe nas celebra linie Maginot.

la Paris, rezistenta franceze lansa celebrul indemn “Alles les Po-la-laans!”

Tagged with:

Halt!

Posted in de la altii, istorie si istorii by tudor on September 7, 2008

prima laterala din gandirea omenirii si in acelasi timp refrenul mormait de diviziile nemtesti. de aici a inceput dansul po-la-laa. asteptati-va la figuri frumoase.

p.s. multumiri eroului necunoscut!

Tagged with: