Tu ce ai face daca…

…ai mai avea la dispozitie numai trei ani de viata?

luati la palme in modul asta, respondentii se grabesc sa raspunda :  “mi as lua traista in spinare si as pleca sa colind lumea, sa vad, sa traiesc, etc”

de ce crezi ca aproape toti oamenii sa grabesc sa raspunda in felul asta?

este un cliseu? un reflex indepartat al constiintei noastre nomade? o sansa pentru redescoperirea de sine?

sunt curios ce ar raspunde la intrebarea asta un suedez din Stockholm si, la cealalta extrema, un african dintr-un sat din Ruanda. voi ce ati raspunde de aici din Ro?

erata:

multumesc de raspunsuri, dar intrebarea la care caut raspuns nu este “ce ai face TU daca…” ci ” de ce crezi ca toti oamenii se grabesc sa raspunda la fel…”

You callin’ me nigger, motherfucka’?

azi dimineata, la Radio CheGuevara, jurnalistul Cristian Tudor Popescu declara, citez aproximativ: “putem spune ca prin popularitatea pe care si-a castigat-o Obama in Europa si pe alte continente, avem primul presedinte planetar.”

ta-daaa!

nu mai departe de saptamana trecuta aveam si noi un articol intitulat Presedintele lumii. fara nici o urma de ironie, ma bucur. cu siguranta mai sunt multi altii care au tras aceeasi concluzie, dar care n-au facut-o opinie publica.

statutul de presedinte planetar e al naibii de magulitor, dar dovedeste inca o data cat de importanta e America pe harta. aceeasi America pe care o multi dintre noi o detesta si o scuipa, si de cele mai multe ori pe buna dreptate. aceeasi America care ne-a varat pana in gat intr-un rahat economic XXXL, un rahat pe masura apetitului urias born in USA, un rahat material si spiritual pe care l-am aspirat fara discernamant, un rahat planetar din care speram sa ne scoata administratia Obama. de parca ar fi singurii responsabili. sa fim seriosi.

inchei cu o alta coincidenta/premonitie a posteriori. victoria lui Lewis Hamilton in F1. primul campion “de culoare,” in ultimul viraj din ultima cursa a sezonului.

sa fie asta ultima cursa a epocii “political corectness?”

Presedintele lumii

stipulez de la bun inceput. nu am urmarit foarte atent disputa electorala dintre Barack Obama si John McCain. nu ca nu m-ar interesa deriva mondiala in care plutim, ci pentru ca subiectul se afla putin mai incolo de interesele mele. si eu, ca tot omul de rand, am ales sa asist la deznodamant, analizand mai putin un modus operandi care nu intra in preocuparile mele zilnice.

totusi, n-am putut sa nu ma impiedic de charisma pe care o respira/inspira Barack “Osama”, porecla pe care i-am dat-o gandindu-ma la celalalt, la randu-i un personaj foarte popular in lumea araba intr-o anumita conjunctura/perioada. o comparatie fortata de imprejurarile in care traim si de refuzul personal de a mai crede in salvatori ai planetei, indiferent de culoarea lor, de tara de origine sau de partidul pe care il reprezinta. pe romaneste spus, nu pot sa nu ma impiedic de gandul ca Obama umbla precum lupul alb deghizat in oaia neagra.

dincolo de niste consideratii poate naive, ramane un aparat de propaganda democratica uns formidabil. cel putin asa se vede de aici. interactiunea mea cu candidatul democrat s-a concretizat in articole din presa scrisa si in spoturi de promovare electorala. ultimele, primite evident pe messenger si postate pe YT. incredibil de bine realizate, si cu evident, milioane, daca nu chiar zeci de milioane de vizitatori. conteaza? conteaza. sa nu uitam ca nu mai e deloc la indemna sa strangi 3 milioane de oameni in piata mare. cei 100,000 de oameni stransi de Obama la un miting electoral chiar inseamna un record.

un record de popularitate mondiala, ramas pana azi dimineata fara dovezi, cand iata ce descopar la sfarsitul unui articol din Cotidianul:

“Sondajele efectuate de institutul Gallup în afara Statelor Unite arată că populaţia globului doreşte, în proporţie covârşitoare, victoria democratului Barack Obama. Dacă ar fi să aleagă olandezii, Obama ar ieşi câştigător cu 74% din voturi, iar englezii l-ar vota în proporţie de 60%. Jumătate dintre coreeni şi dintre saudiţi speră ca McCain să piardă cursa pentru Casa Albă, iar 67% dintre japonezi şi canadieni îl preferă pe Obama.”

ta-daa!

chiar daca nu va fi ales presedinte al Americii, Barack Obama ar putea deveni presedintele lumii. dincolo de ironie, socot ca ar fi foarte util daca principiile din fotbal s-ar aplica si in politica. nu de alta, dar umbla multi impostori prin palatele noastre.

si acum o intrebare la care sa meditezi pe weekend. tu pe cine ai transfera in clasa politica romaneasca?